Fiecare companie inovează în propriul său mod! Inovarea este esențială pentru câștigarea de noi piețe. Iar inovarea este legată de criterii de eligibilitate.
În funcție de scopul fiecărei companii, inovarea poate atinge diferite nivele. Inovarea se poate regăsi în dezvoltarea de noi produse, servicii, procedee (inclusiv cele industriale), îmbinarea de tehnologii cunoscute pentru a dezvolta produse/tehnologii noi. Deducerile de cercetare – dezvoltare pot fi aplicate de companii din diverse domenii (automotive, agroalimentar, pharma, produse chimice, servicii & banking, etc…), nefiind restrânse la domeniul IT.
Inovare vs. R&D
Trebuie să subliniem faptul că nu orice produs inovant se naşte în urma eforturilor de cercetare-dezvoltare. Distincția dintre cercetare/dezvoltare aplicativă şi inovare se face cu ajutorul dificultăților tehnice.
Criterii de eligibilitate pentru activitatea de cercetare aplicativă/dezvoltare tehnologică/experimentală
Noutate
Orice proiect de cercetare trebuie să aibă un obiectiv, ce se va concretiza prin rezultatele proiectului; care trebuie să aibă caracter de noutate. Întrucât obiectivul fundamental al cercetării este de a genera noi cunoştinţe, criteriul de noutate al rezultatelor este primordial pentru identificarea activităţilor de R&D.
Conform Manualului Frascati, noutatea se evaluează în funcţie de cunoştinţele disponibile şi accesibile din domeniul de activitate respectiv. Astfel, pentru a demonstra faptul că un proiect răspunde criteriului de noutate, este necesar să argumentăm de ce cunoştinţele disponibile în domeniul de activitate respectiv nu sunt suficiente pentru obţinerea rezultatelor proiectului.
Astfel, noutatea rezultatelor obţinute în cadrul unui proiect poate proveni din:
- Încercarea de a dezvolta un produs/procedeu existent pe piaţă, dar folosind alte tehnologii/materiale;
- Încercarea de a dezvolta un produs cu performanţe semnificativ îmbunătăţite faţă de ceea ce există deja;
- Executarea etapelor unei tehnologii care s-a dovedit neperformantă, în scopul de a-i îmbunătăţi performanţele
- Folosirea într-un mod inedit a tehnicilor/tehnologiilor disponibile.
Dificultăți tehnice
Întrucât cunoştinţele disponibile şi accesibile nu furnizează o soluţie pertinentă pentru atingerea obiectivelor specifice proiectului nostru, putem concluziona că avem dificultăţi tehnice.
Dificultăţile tehnice sunt cel de-al doilea criteriu de eligibilitate pentru identificarea activităţilor de cercetare-dezvoltare. Aşa cum menţionam mai sus, în cazul în care suntem primii care avem o idee inovantă, iar “state of the art” furnizează soluţiile pentru punerea în practică a acestei idei, putem vorbi de inovaţie. Care poate fi şi brevetabilă.
Dificultățile tehnice pot fi definite ca acele puncte din dezvoltare în care metodologiile/tehnicile cunoscute riscă să nu dea roade, din anumite considerente.
Într-un proiect de cercetare-dezvoltare putem avea de asemenea şi incertitudini tehnice, cum ar fi atingerea criteriilor de performanţă ţintite, folosind tehnicile/tehnologiile disponibile.
Caracter de creativitate
Deoarece în cadrul proiectului avem dificultăţi tehnice de depăşit, vom face dovada de creativitate. Pentru aceasta, şi vom testa abordări noi: noi combinații de parametri, noi metodologii, noi tehnologii sau tehnologii ce nu au mai fost utilizate înainte într-un context similar.
Caracter transferabil reproductibil
Rezultatele obţinute în urma testelor făcute în cadrul proiectului/abordării urmate trebuie să fie reproductibile şi/sau transferabile. Într-adevăr, rezultatele obţinute nu trebuie să fie „fructul hazardului”, ci trebuie să poată fi reproduse în condiţii similare. Transferabilitatea rezultatelor se poate demonstra prin:
- Depunerea de brevete sau
- Publicarea de articole ştiinţifice sau
- Integrarea rezultatelor proiectului în alte aplicaţii sau
- Vânzarea rezultatelor către terţi, cf ORDIN Nr. 1056/4435/2016 (spre exemplu, în cazul lucrărilor ce sunt subcontractate) sau
- Noi cunoștințe, ce infirmă/ confirmă ipotezele testate
De asemenea, merită adăugat faptul că rezultatele proiectului trebuie să fie « potențial transferabile ». Acest lucru înseamnă că nu există obligativitatea ca la sfârșitul anului fiscal rezultatele să trebuiască să fie vândute. Este cazul proiectelor multianuale, în care rezultatul ce va fi vândut nu este definitivat la sfârșitul primului an de proiect.
Putem menționa aici și cazul proiectelor pentru care obiectivul tehnic nu a fost atins. Pentru acest tip de proiect, transferabilitatea rezultatelor este reprezentată exclusiv de noile cunoștințe generate.
Caracter sistematic
Orice activitate de R&D, aşa cum menţionăm mai devreme, nu trebuie să fie „fructul hazardului”. În cadrul unui proiect de R&D, activităţile realizate trebuie să fie sistematice, ceea ce înseamnă planificate, urmărite, bugetate.
Un exemplu al regăsirii tuturor acestor criterii în activităţi din domeniul automotive este dat în Manualul Frascati:
“in a process aimed at developing a new car, the option to adopt some technologies could be taken into consideration and tested for use in the car under development: this is the stage when experimental development is performed. It will lead to new results by dealing with new applications of some general knowledge; it will be uncertain, because testing could give rise to negative results; it will have to be creative, as the activity will focus on the adaptation of some technology to a new use; it will be formalised, by needing the commitment of a specialised workforce; and it will involve a codification, in order to translate the results of the tests into technical recommendations for the further stages of the product development process”.
În încheiere, identificarea acestor criterii de eligibilitate în activităţile realizate de către contribuabili, precum şi demonstrarea faptului că aceste activităţi răspund criteriilor de eligibilitate nu este un exerciţiu uşor însă practica îndelungată vă poate ajuta să-l realizaţi cu uşurinţă.